Alchimie universală

Chateau

În seara de Crăciun

de George Coşbuc

Afară ninge liniştit,
În casa arde focul,
Iar noi, pe lângă mama
stând,
De mult uitarăm jocul!

E noapte. Patul e făcut.
Dar cine să se culce
Când mama spune de Isus,
Cu glasu-i rar şi dulce.

Cum s-a născut Hristos
în frig,
În ieslea cea săraca,
Cum boul peste el suflă,
Căldură ca să-i facă.

Crăciunul, ziua care nu este zi...

Crăciunul are legătură directă cu o sărbătoare druidă sau satanică. În timpurile păgâne, ultima zi de iarnă în emisfera nordică era sărbătorită ca noaptea în care Marea Zeiţă Mama a dat naştere copilului Zeu Soare. Sărbătoarea druidă avută în vedere se mai numește şi Yula, iar această zi se numea „ziua care nu este zi“.

Mai târziu, în vremea romanilor, sărbătoarea druidă s-a transformat în serbările închinate lui Saturn şi Mithras. Această sărbătoare romană avea menirea de a venera soarele şi a ajuns în Roma din Siria. Cultul Sol Invictus le aducea aminte oamenilor că iarna nu este veșnică, iar viața continuă cu mare bucurie odată cu trecerea ultimei zile de iarnă, 21 decembrie. Romanii sărbătoreau saturnaliile între 17 şi 24 decembrie.

În anul AD 274, solstiţiul a căzut pe 25 decembrie. Împăratul Roman Aurelian a proclamat dată ca „Natalis Solis Invicti”, festivalul naşterii soarelui invincibil. În AD 320, Papa Julius I a menţionat 25 decembrie ca data oficială a naşterii lui Iisus Christos.

În AD 325, Constantin cel Mare, primul împărat roman creştin, a introdus Crăciunul ca o sărbătoare fixă pe 25 decembrie. A mai introdus şi Duminică, în a 7-a zi din săptămână, şi o „sărbătoare mobilă” – Paştele. În AD 354, Episcopul Romei Liberius a ordonat în mod oficial credincioşilor săi să celebreze naşterea lui Iisus pe 25 decembrie.

După Orator.ro

Hora Unirii

În cinstea Zilei de 1 Decembrie 1918

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

de Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;

Căci rămîne stînca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormîntul

Spada ta de sînge duşman fumegînd,

Şi deasupra idrei fluture cu vîntul

Visul tău de glorii falnic triumfînd,

Spună lumii large steaguri tricoloare,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surîzînd,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd,

El pe sînu-ţi vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strînge-n braţe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!

Tînără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţă în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mîndrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

(Wikisource)

(ieri şi azi)

Boemă primordială

Valuri, acorduri, romantism...

* * *

În căutarea sinelui...

* * *

MUZA: Nu ştiu ce-mi veni, dar îmi dau seama că fiind absolut necunoscută pentru un anumit spaţiu, mai cu seama cel virtual, am… hotărât să ies puţin din anonimat, nu că aş avea nevoie de acest lucru!

Chiar dacă este foarte ispititore propunerea pe care mi-ai făcut-o aseară, de a-mi crea un blog, totuşi voi încerca să-mi motivez reticenţa pe care o am vis-à-vis de acesta.

Aşa cum ţi-am zis în câteva rânduri, am cochetat şi eu cu practica jurnalistică, dar atunci când unele articole au început să fie cenzurate, unele dintre ele nefiind publicate pe motiv ca „nu corespund cu politica editorială”, m-am decis să abandonez şi să las pe alţii să se conformeze cu rigorile impuse (oricum e o poveste lungă şi tare plictisitoare). Acum, e adevarăt că destul de sporadic, mai public, iar acest lucru se simte în calitatea articolelor. (Nu sunt cele mai reprezentative articole, dar, dacă dai un search pe pagina celor de la Contrafort, mă vei regăsi şi acolo).

Totuşi, trebuie să recunosc că mi-a plăcut întotdeauna „să mă joc” cu (,) cuvântul şi, realizând importanţa acestuia, în general, am găsit o alternativă – să nu-l utilizez separat, dar să-l „combin” cu propria-mi imagine. În ce constă această alchimie? Mă bucur de o mai mare vizibilitate şi receptivitate din partea persoanelor cu care colaborez. Cu câteva proiecte la activ, unele în desfăşurare, altele pe ultima sută de metri, acest fapt mă ajută foarte mult să mă regăsesc.

* * *

Îmi place foarte mult să comunic, dar LIVE, acesta poate e şi motivul pentru care am preferat ca prelegerile mele de la Academie să le transform într-un adevărat dialog între

mine şi studenţi, ceea ce mi-a cam lipsit la facultate. Cred că cea mai frumoasă recunoştinţă pe care am „primit”-o în urma acestei experienţe a fost atunci când o studentă (din motive medicale, nu a frecventat aproape întregul semestru) s-a apropiat de mine şi, cu emoţii, mi-a mărturisit că ceea ce i-a lipsit în perioada în care a fost spitalizată au fost orele de curs susţinute de mine (trebuie să recunosc, m-a cam copleşit!). Nu vreau să sune ca o laudă de sine, dar, sincer, acest lucru mă motivează de fiecare dată să continui drumul ales.

Şi... revenind la blog… După ce mi-au citit unele însemări, amicii îmi dau mari şanse de reuşită şi în acest domeniu, dar cred că vremea poveştilor încă nu a venit… :)

Apropo, ştii ce mai înseamnă pasiune? Când realizezi că visele tale sunt în ceea ce faci, deşi o mare parte din

tre ele le-ai implinit.

Sorry, poate ţi-am răpit deja prea mult din timp, dar aşa sunt eu… taaaaaaaaare vorbăreaţă!!! ;)

* * *

PEGAS: :) ...am citit.

Nu-mi vine să te iert: mi-ai răpit foarte mult timp pe parcursul lecturii! :)))

Am citit cu mare interes ceea ce mi-ai scris. Am înţeles că eşti o fiinţă a cuvintelor offline. Aşa, probabil, îmi mai pot explica gestul tău de a-mi expedia acest lung mesaj pe Facebook, de vreme ce eram online pe YM şi am fi putut să ne "explicăm" acolo. ;)

Cât despre viitorul tău blog, sunt sigur că va fi. Foarte curând. Ai să vezi, aşa ai să poţi intra în contact cu publicul tău mai repede decât la cursuri. Mai mult, te vei regăsi într-o altă lumină, pentru că, publicând pe blog, măcar o dată pe săptămână, vei fi tot mai mult conştientă de posibilităţile pe care astăzi doar internetul ni le poate oferi.

Succes! ;)